KidsOut World Stories

Șoarecele de oraș și șoarecele de țară Nahal Namvari    
Previous page
Next page

Șoarecele de oraș și șoarecele de țară

A free resource from

Begin reading

This story is available in:

 

 

 

 

 

 

Șoarecele de oraș

și

șoarecele de țară

 

 

 

 

 

 

 

A fost odată un șoricel micuț de la oraș. Într‑o zi, șoricelul de la oraș s‑a dus în vizită la prietenul său, șoricelul de la țară.

Cei doi șoricei erau cei mai buni prieteni și faptul că erau împreună îi bucura foarte mult pe amândoi.

Șoricelul de la țară era modest, dar generos. I-a oferit prietenului său ceva de mâncare: pâine, unt, brânză și fasole.

Totuși, când șoarecele de oraș a început să mănânce, i s‑a făcut puțin rău.

– Nu ți-e foame? a întrebat șoarecele de la țară.

– O, și încă cum! Dar această mâncare nu seamănă cu mâncarea din oraș. Nu‑mi place, a spus șoricelul de oraș.

Cei doi șoricei și‑au petrecut ziua împreună. S‑au distrat plimbându‑se în natură. Când s‑a întunecat, și‑au luat rămas bun.

Înainte de a pleca acasă, șoricelul de la oraș l-a invitat pe șoricelul de la țară la el acasă, la oraș, pentru a încerca mâncarea incredibilă de acolo.

Săptămâna următoare, șoricelul de la țară a dat o fugă până în oraș, unde s‑a întâlnit cu prietenul lui.

– Aici, la oraș, nu mâncăm înainte de ora șase, a spus șoricelul de la oraș. Așteaptă până seara și vei vedea cât de gustoasă este mâncarea. Merită așteptarea!

A venit seara și soarele a apus. Șoricelul de la oraș i‑a arătat șoricelului de la țară mica lui vizuină într‑o casă mare de om.

Oamenii își puseseră masa cu toate deserturile, carnea și brânza pe care și le putea imagina un șoricel. Era ceva de vis!

Șoriceii au început să înfulece prăjiturile, carnea și diferitele brânzeturi. Șoricelului de la țară i‑au plăcut foarte mult șunca și salamul. Le‑a înghițit cu poftă.

Când șoriceii au început să se simtă sătui, au auzit un lătrat.

– Ce e asta? a țipat șoricelul de țară. Îi era teamă de zgomotul puternic.

– Vai, nu! E câinele de pază. Fugi! a strigat șoricelul de oraș.

Amândoi au fugit repede și au încercat să scape. Șoricelul de la țară l-a urmat pe șoricelul de la oraș înapoi până la vizuină.

A fost tocmai la limită. Câinele aproape că i‑a prins.

– Îmi pare rău, șoricelule de la oraș, dar acum mă duc acasă. Pe data viitoare! a spus șoricelul de la țară gâfâind.

– De ce? Nu vrei să mănânci mai multă mâncare delicioasă? a întrebat șoricelul de la oraș.

– Prefer să mănânc pâine, brânză și fasole în liniște, decât să mănânc prăjituri și carne în pericol, i‑a răspuns șoricelul de la țară.

Enjoyed this story?
Find out more here