KidsOut World Stories

Ali Degețel Anonymous    
Previous page
Next page

Ali Degețel

A free resource from

Begin reading

This story is available in:

 

 

 

 

Ali Degețel

O poveste turcească

 

button

 

*

 

 

 

 

A fost odată ca niciodată un cuplu care a avut un băiețel pe care l‑au numit Ali.

Copilul a fost o surpriză pentru părinții săi, pentru că atunci când s‑a născut nu era mai mare decât degetul mare de la mână.

Părinții lui au fost foarte supărați la început, dar apoi s‑au gândit în sinea lor,

„Asta ne‑a dat Dumnezeu și într‑o bună zi fiul nostru va crește și va fi un băiat mare și puternic”.

Dar anii au trecut și Ali nu a mai crescut deloc. A rămas mic cât un deget.

În fiecare seară, la cină, mama punea un loc la masă pentru fiul ei.

Îi punea o farfurie mică în față și o umplea cu o linguriță plină de supă.

Ali mai avea o ceașcă micuță pe care mama lui o umplea cu o singură picătură de apă.

Totul era cum trebuie când familia era acasă, dar mama și tatăl se rușinau de fiul lor, gândindu‑se că, dacă l‑ar fi văzut careva, l‑ar fi necăjit. Așa că l‑au ținut în casă, mereu ascuns de ochii lumii.

Au mai trecut mulți ani și, în sfârșit, Ali a împlinit 20 de ani.

Era încă mic cât un deget, dar vocea îi devenise foarte groasă și foarte tare.

De fapt, dacă cineva l‑ar fi auzit vreodată vorbind pe fiul lor, ar fi crezut că este vocea unui uriaș.

Ali era un tânăr foarte trist pentru că nu avea prieteni și era nevoit să‑și petreacă tot timpul ascuns în casa părinților săi.

Într‑o zi, tatăl lui Ali se pregătea să meargă la piața din orașul vecin. Bătrânul plănuia să‑și petreacă noaptea la un hotel, deoarece nu ar fi putut face drumul până acolo și înapoi înainte de căderea nopții.

Ali l-a rugat pe tatăl său să îl ia cu el în călătorie, dar tatăl său părea foarte îngrijorat de această idee.

– Nu te‑am scos niciodată afară până acum și nu cred că o pot face acum, a spus el. Cum pot să te protejez și să te ascund de ceilalți oameni?

– Va fi simplu, a răspuns Ali, cu vocea lui profundă și impunătoare. Poți să mă ții în buzunar și nimeni nu va ști niciodată că sunt acolo. Poți face o mică gaură în material ca să pot respira și să pot vedea ce se întâmplă și să mă bucur de toate priveliștile noi ale lumii.

Tatăl lui Ali și‑a dat seama cât de entuziasmat era Ali de ideea de a părăsi casa și, din acest motiv, i‑a fost imposibil să‑și refuze singurul fiu.

Bătrânul a făcut o gaură foarte mică în buzunarul cămășii și l‑a ajutat pe Ali să se urce înăuntru.

Mama le‑a dat bagajele pentru călătorie, i‑a sărutat pe amândoi și le‑a urat noroc. Apoi Ali și tatăl său au pornit spre piața din orașul vecin.

După ce au călătorit toată ziua, Ali și tatăl său au ajuns la hotelul de la marginea drumului.

– Ne vom lua o cameră aici pentru la noapte, a spus tatăl, iar mâine dimineață devreme vom merge la piață înainte de a ne întoarce acasă.

– Nu‑mi vine să cred că voi sta într‑un hotel! a exclamat Ali.

Tânărul era foarte încântat pentru că văzuse deja atât de multe în călătoria sa și nu dormise niciodată în altă parte decât acasă.

Tatăl lui Ali a plătit pentru o cameră și și‑a dus bagajele pe scări pentru a se pregăti pentru cină.

După ce bătrânul a despachetat și s‑a spălat, a coborât în restaurant, cu Ali încă ascuns în buzunar, în speranța că va putea strecura ceva de mâncare și pentru băiatul său. 

Apoi s‑a întâmplat ceva cu totul neașteptat. În momentul în care toți oaspeții s‑au așezat la masă, un grup de hoți a intrat în hotel.

Bărbații cu înfățișare răutăcioasă, trei la număr, au îndreptat armele spre oaspeți și au ordonat ca fiecare bărbat și femeie să predea banii și orice obiecte de valoare pe care le dețineau.

Toți oaspeții erau foarte speriați, inclusiv tatăl lui Ali, dar au făcut ce li s‑a spus și au început să își scoată portofelele și bijuteriile, punându‑le pe mese pentru a fi luate de hoți.

Dintr‑o dată, s‑a auzit o voce foarte puternică și foarte gravă, venită de nicăieri.

– Aruncați armele! a ordonat vocea. O să intru și o să vă prind și o să vă predau la poliție!

Nimeni nu știa de unde venea vocea. Hoții s‑au uitat peste tot în restaurant, dar nu au văzut pe nimeni.

Apoi, vocea s‑a auzit din nou, de data aceasta chiar mai tare. 

– Vă voi face să plătiți pentru faptele voastre rele. Mă voi asigura că veți petrece mulți ani la închisoare!

Pentru că hoții nu își dădeau seama de unde venea vocea, s‑au convins că aceasta trebuie să aparțină unei fantome.

Și dacă exista un lucru de care hoții se temeau încă mai mult decât de poliție, erau fantomele.

Dintr‑o dată, hoții au aruncat armele, au fugit din hotel și au dispărut în noapte.

Chiar dacă oaspeții erau fericiți că hoții au fugit, și ei se temeau de fantome și voiau să fugă în camerele lor și să se ascundă.

– Nu vă faceți griji, a spus tatăl lui Ali. Nu este o fantomă cel care vorbește. Este fiul meu.

Acestea fiind spuse, bătrânul a băgat mâna în buzunar pentru ca Ali să se urce în mâna lui. Apoi l‑a așezat ușor pe Ali pe masă, pentru ca toți invitații să‑l salute.

– Sunt sigur că hoții nu vor veni înapoi, a spus Ali cu vocea lui gravă și puternică, cu un zâmbet larg pe față datorită tuturor aventurilor pe care le trăia.

Oaspeții au fost foarte surprinși și foarte curioși să întâlnească un băiat care nu era mai mare decât un deget.

Dar, mai presus de orice, toți i‑au fost foarte recunoscători lui Ali pentru că i‑a salvat de hoți, i‑au mulțumit, i‑au strâns mâna și i‑au spus tatălui său cât de mândru trebuie să fie că are un fiu atât de curajos.

Dimineața, în timp ce plecau de la hotel spre piață, tatăl lui Ali și‑a scos fiul din buzunar și l‑a pus pe umăr.

Toată dimineața, la piață și apoi în drum spre casă, bătrânul a fost nevoit să se oprească de multe ori pentru a‑l prezenta pe Ali trecătorilor. El era foarte mândru și le‑a spus tuturor cum fiul său i‑a salvat pe toți de cei trei hoți.

Când tatăl și fiul au ajuns acasă în acea seară, pe mama lui Ali a îngrijorat‑o foarte mult faptul că Ali stătea pe umărul soțului ei.

– Și dacă îl vede careva? l‑a întrebat ea pe soțul ei.

Dar bătrânul a zâmbit și i‑a povestit soției sale ce aventuri au trăit ei doi la hotel și cum Ali a salvat situația și i‑a speriat pe hoți.

– A fost o foarte mare greșeală să ne fie rușine cu fiul nostru. Nu ar fi trebuit să‑l ținem ascuns în casă în toți acești ani. Ar trebui să fim mândri de Ali și de toate lucrurile pe care este capabil să le facă.

Mama lui Ali a fost într‑adevăr foarte mândră când a auzit povestea curajului fiului ei și a promis că nu‑l va mai ascunde niciodată și nu‑i va mai fi rușine.

Din acea zi, Ali Degețel a călătorit mereu pe umerii părinților săi, oriunde se duceau, și a văzut și a făcut multe lucruri și a avut parte de multe aventuri.

Enjoyed this story?
Find out more here